BUNĂ VESTIRE 25 MARTIE
Când s-a împlinit vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinţă să se afle o fecioară curată, fără prihană şi sfântă, care să fie vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu.
Această fecioară, mai sfântă decât toată sfinţenia a fost Preacurată şi Preabinecuvântată Fecioară Maria, odrasla dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, rod al rugăciunilor şi al îndelungatei postiri.
La 3 ani, Fecioara Maria a fost dusă în loc sfânt, în templul lui Solomon, unde a trăit până la vârsta de 15 ani. Aici, Fecioara se îndeletnicea cu neîncetată rugăciune către Dumnezeu, dar şi cu lucrul mâinilor în toate zilele.
După ce s-au sfârşit doisprezece ani de petrecere în templu, i s-a poruncit ei de către arhierei şi preoţi ca, după obiceiul Legii, să iasă din bisericeasca locuinţă şi să se mărite după bărbat. Ea însă le-a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu, şi niciun muritor nu poate să o silească spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.
Atunci s-a luat hotărârea să se caute un bărbat vrednic căruia să i se încredinţeze Sfânta Fecioară, sub rânduială şi chipul însoţirii, pentru păzirea fecioriei. Acest bărbat drept s-a găsit în persoana Sfântului Iosif, care era bătrân de ani şi rudenie cu Fecioara Maria. Sfântul Iosif a devenit logodnicul Fecioarei numai cu părerea, dar cu lucrul era curat păzitor al fecioriei ei şi slujitor al vieţii Preacuratei Fecioare celei pline de sfinţenie.
Vieţuirea Fecioarei Maria în casa dreptului Iosif nu şi-a schimbat cursul de mai înainte pe care o avea în Sfânta Sfintelor. Căci nu avea altă preocupare decât numai rugăciunea către Dumnezeu, citirea cărţilor dumnezeieşti şi cuviincioasa lucrarea a mâinilor. Casa lui Iosif era ca o biserică de rugăciune, din care nu ieşea nicăieri, trăind în post şi în tăcere.
Aşa petrecând ea patru luni, a sosit ceasul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci ascuns şi de îngeri neştiut, ceasul în care avea să înceapă mântuirea noastră. Şi a trimis Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor cereşti ca să bine vestească Preacuratei Fecioare zămislirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele omenesc al Fecioarei. Astfel, apropiindu-se încetişor, Gavriil i-a rostit cu glas liniştit: „Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei. Duhul se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri!” Atunci, Fecioara Maria, cu smerenie şi stăpânită de dorinţă arzătoare de a împlini voia lui Dumnezeu, a răspuns: „Fie mie după cuvântul tău.”
Fericit de acest răspuns, arhanghelul a plecat şi îndată a avut loc taina cea mare şi mai presus de fire a zămislirii Fiului lui Dumnezeu, care S-a născut din veşnicie din Tatăl, şi a luat trup omenesc din Sfânta Fecioară pentru mântuirea neamului omenesc în veci.
