În ziua de 23 aprilie, biserica face prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, a cărui viață este un tezaur de nestrămutată credință în Hristos, vădită prin numeroase acte de milostenie și fapte minunate.
Viteazul ostaș al Împăratului ceresc, s-a născut în Capadocia, o provincie din Asia Mică, în jurul anului 260, dintr-o familie creștină aleasă. A fost crescută în frică de Dumnezeu de către mama sa, care era din Cezareea Palestinei și avea multă avere. Tatăl său a suferit tot moarte martirică, pentru că deși era ofițer în armata romană (păgână pe vremea aceea), a îmbrățișat învățătura Evangheliei și credința cea adevărată în Hristos.
După ce tânărul Gheorghe a ajuns la vârsta de 20 de ani, a fost luat la oaste, iar fiindcă era viteaz și iscusit în rânduiala sa, a fost ridicat la gradul de tribun, și apoi foarte repede primește cinstea de a fi numit comandant al armatei romane de răsărit, chiar de către împăratul Dioclețian.
Dar hotărându-se o mare prigoană împotriva creștinilor, el s-a împotrivit planurilor împăratului, mărturisind că și el este creștin. Pentru aceasta a fost dus în temniță și supus torturilor cele mai grele. I s-a pus o piatră mare pe piept care aproape l-a strivit. Apoi a fost sfâșiat cu o roată cu fiare ascuțite, îngropat într-o groapă cu var nestins, încălțat cu încălțăminte de fier cu piroane înroșite în foc.
Însuși împărăteasa Alexandra, văzând că mucenicul era tămăduit mereu prin puterea lui Dumnezeu, a mărturisit pe Hristos și a suferit și ea moarte martirică.
Văzând împăratul că toate încercările sunt zadarnice, a dat poruncă să i se taie capul în ziua de 23 aprilie. Dar și după moarte, Sfântul Gheorghe a făcut multe și mari minuni.
Sfântului Mare Mucenic Gheorghe i se spune”Purtătorul de biruință” pentru că a purtat biruință asupra diavolului și asupra păgânilor, răbdând cu vitejie toate, pentru dragostea lui Hristos. La noi în țară, acest sfânt are un adevărat cult. Numeroase biserici sunt înălțate în cinstea lui, numeroși creștini îi poartă numele cu evlavie. Multe oștiri aveau ca patron pe Marele Mucenic al lui Hristos. Oștenii lui Ștefan cel Mare, când plecau la luptă împotriva păgânilor turci purtau steagul cu icoana Sfântului Gheorghe. Un steag din vremea lui Ștefan, lucrat cu fir de aur, se mai păstrează și astăzi în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul din marii martiri ai bisericii și prieten apropiat al lui Hristos. El și-a dat viața pentru adevăr și pentru credință. Sângele lui și al altor martiri au întărit și au apărat credința și biserica și unitatea creștinilor în lume.
Sângele Sfântului Gheorghe apără și ocrotește și biserica noastră, cel mai vechi locaș ridicat de mâna omenească pe aceste ținuturi. La 1802, înaintașii acestei localități multiseculare, au ales ca patroni spirituali ai bisericii din centrul Otopeniului pe Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește și ne mântuiește pe noi.
Text: Preot Radu Mihai Bujorel - via infootopeni.ro